Care sunt tehniciile de imprimeere pentru logo-uri

1. Serigrafie: Serigrafia este una dintre cele mai vechi tehnici de imprimeere. Pentru a reproduce designul sau imaginea pe orice material, tintele sunt transferate prin apăsare peste o grilă și întinsă în cadru. Prin urmare, utilizați un cadru pentru a plasa un model și o rețea pentru fiecare culoare care trebuie replicată în acel cadru. Paleta cu culori trece prin cadru, permițând culorilor să reproducă modelul. Imaginea ta este transferată pe stofa, iar tranziția culorii în zona goală este suprimată printr-un vernis special.

2. Imprimare digitală: Principiul de lucru al imprimării digitale este mai mult sau mai puțin similar cu cel al unei simple imprimante de casă, iar designul este reproduus prin jet de laser. Imaginea este creată prin amestecarea tintelor cian, magenta, galben și negru (CMYK). Se utilizează un ploter cu rezoluție ridicată pentru a imprima direct culorile pe suprafață, obținându-se culori foarte strălucitoare și mișto.

3. Imprimare prin transfer termic: Această metodă necesită un mediu intermediar, care constă în a imprima mai întâi imaginea și textul pe o foilă sau hârtie de transfer termic, iar apoi de a transfera motivul pe stofa neotextilă prin încălzirea echipamentului de transfer. Mediu intermediar folosit frecvent în imprimarea textilelor este foilul de transfer termic. Avantajele sunt: imprimare exquisită, stratificare bogată, și rezultate comparabile cu fotografii. Este indicată pentru imprimarea imaginilor color pe suprafețe mici. Dezavantajul este că prețul este ridicat și costul de imprimare este înalt.

4. Embosare termică: Denumirea științifică este imprimare prin transfer termic, abreviată ca transfer termic, cunoscută popular sub numele de embosare termică sau estampaj argintiu. Pe de altă parte, există și transfer termic rece.

5. UV: Rezultă din radiația ultravioletă, abreviată ca UV, iar „oliu UV transparent” reprezintă denumirea completă, ceea ce înseamnă că incastrul poate să se usuce și să se cureze prin expunerea la radiația ultravioletă. UV este de obicei un proces de imprimare serigrafică, iar acum există și imprimare offset UV.

6. Umplerea și relefuirea: denumirea științifică este relefuire, care reprezintă un proces prin care se folosește presiune pentru a provoca modificări locale în obiectul imprimat cu scopul de a forma un model. Este un proces în care placa metalică se coroziunează, devenind o placă presată și o placă de bază pentru laminare. Există două tipuri: varianta obișnuită ieftină cu etalaj și varianta costisitoare cu gravez laser. 7. Lipirea: Se aplică o folie plastică transparentă pe hârtia imprimită, care include filme cristalină, lucioasă și mate. În multe locuri, denumirea poate fi diferită și nu este ecologică.

7. Imprimare gravură: Acest proces este împărțit în două etape, care constă în a utiliza mai întâi tehnologia tradițională de imprimare gravură pentru a imprima graficile și textul pe o folie subțire, iar apoi să se folosească tehnologia de laminare pentru a compune folia imprimită pe stofa neotextilă. În plus, produsul are o performanță excelentă la resistența la apă, iar durabilitatea produsului final este mai bună decât cea a sacelor neotextile produse prin alte procedee. Există două opțiuni pentru folii subțiri: lucios și mat, cu efect mat având o finisare nemațificată! Dezavantajul este că intră în conflict cu conceptele de protecție a mediului, deoarece folia este dificil de biodegradat.

Imprimare cu filigran: Denumită după utilizarea de liant elastic bazat pe apă ca mediu de imprimare, este folosită frecvent în imprimeerea textilă, cunoscută și sub numele de imprimare. Se amestecă pasta de culoare cu liantul elastic bazat pe apă în timpul imprimării. Atunci când se dezvolta placa de imprimare, nu se folosesc solvenți chimici și se poate răspa direct cu apă. Caracteristicile sale sunt o putere de colorație bună, o acoperire puternică și fixitate, rezistență la apă și, în general, niciun miros.